9 aprilie 2015

Să impozităm zic...

    La cererea expresă a preşedintelui am mai inventat un impozit. N-ai cum să scapi fără să-l plăteşti. Altfel o să te târăşti de colo-colo ca un zombi. E vorba de impozitul pe somn. La fel ca toţi ceilalţi cetăţeni ai patriei mume, eşti şi tu aşteptat mâine la palatul Cotroceni, unde o echipă de specialişti îţi va monta somnometrul pe cap. Somnometrul e rezistent la apă şi la şocuri. Aşa că nu-ţi fă griji. O să poţi face baie dacă te mănâncă pielea şi o să te poţi da cu capul de pereţi dacă aşa-ţi vine.                           
   Somnometrul meu are la bază un principiu simplist. Doi electrozi îţi vor fi lipiţi de cutia craniană. Primul îţi va contoriza timpul efectiv de somn. Al doilea îţi va monitoriza visele. În felul ăsta preşedintele va împuşca doi iepuri simultan. Dacă visele tale vor fi evaluate drept agresive şi violente, vei fi internat într-o instituţie specializată în vindecarea unor asemenea apucături. În avantaj eşti bineînţeles tu, pentru că somnul tău poate deveni liniştit cu ajutorul progreselor făcute de medicină.         
    Evident, tratamentul injectabil îţi va fi şi el imputat. Dar să luăm în considerare varianta optimistă. În cazul în care visele tale nu pun în pericol bunul mers al societăţii, vei fi declarat cetăţean valabil şi vei plăti cei doi euro pe ora de somn la fel ca oricare altul. TVA-ul îmi revine mie. Pentru că am brevet de inventator al somnometrului. Acuma îţi spun noapte bună. Să nu-ţi scoţi electrozii că e jale. Doar nu vrei să înfunzi puşcăria pentru doi euro amărâţi. Vise plăcute, pui mic.

11 martie 2015

Manual de întrebuinţare a iubitei

     Se caută şi se gaseşte o EA exact pe masura ta. Nici foarte-foarte, nici prea-prea...Odată ce-ai gasit-o, o faci sa te iubească. Cum? Simplu. Iubind-o!Ştiu că ştii, c-ai felul tau, dar citeşte, poate afli ceva nou, nu fi băbălău...Se oferă câte-o floare, des, nu câte-o sută o dată la un an, şi e de preferat sa fie furată cu mâna ta, in drum spre ea, din grădina altcuiva, nu cumpătată de la florarie, cum obişnuieşte toată lumea.Se stabileşte un salut secret, numai al tău şi-al ei: e de preferat să implice atingerea nasurilor sau sărutarea ochilor, mă rog... aici veniţi voi cu idei.Nu-i spune des că o iubesti, că-si pierde "te iubesc-ul" din valoare,mai bine trezeşte-o-n miezul nopţii, ia-o de mână şi plecaţi la mare.Se doarme împreună, cum altcumva?!
    Se ia iubita, se trezeste din somn, din senin, aşa, şi i se spune la ureche "ce bine că eşti", sau doar priveşte-o şi spune-i in gând că o iubeşti: o să-nţeleagă ea...Tehnica de gâdilat şi mângâiere e foarte importantă, nu uita, dar trebuie aprofundată jucându-te corp la corp cu ea.Se face ocolul corpului ei, pe toate meridianele, pe toate paralelele, de cel putin două ori pe noapte şi măcar o dată pe zi,  cu buzele goale! Nota bene - nu te grăbi!Se încearcă şi se reuşeşte dormitul împreună, căt mai comprimat. Se pune la piept capul iubitei, se lipeşte de tine şi se strânge bine-bine!O tehnică foarte bună este înghemotoceala.
     Se ia iubita şi se înghemotoceşte la piept până simti că se fixează perfect la locul ei, ar trebui sa facă un mic "click". Menţiune- ţine minte, "click-ul" nu se aude, se simte.Când vezi că ceva nu este în regulă cu ea, n-o-ntreba; profită de ocazie şi strânge-o repede in braţe.Strângerea in braţe funcţionează cam în orice circumstanţe...Inventează cuvinte, expresii şi fă-i-le cadou:
      Dacă simţi nevoia să completezi lista, fă-o, nu mi-ar strica să-nvăţ şi eu ceva nou.

6 mai 2014

Publicul reacţionează doar la lucruri „ieftine“, care fac rating. (Horaţiu Mălăele)


      Horaţiu Mălăele crede că boemia actuală este inexistentă, că se mai fac mari spectacole româneşti doar accidental şi că publicul reacţionează doar la lucruri „ieftine“, care fac rating.Actorul vorbeşte tranşant despre prostie, dogmă şi mediocritate, în cartea „O poveste cu Horaţiu“ de Doina Papp, apărută la Editura Allfa. Iată câteva opinii ale lui Horaţiu Mălăele: 
     „Mi-a plăcut o vorbă a unui prieten, pe care am tot amintit-o în contexte diferite: «Sunt oameni atât de proşti încât nici nu pot să traverseze strada. Ei se nasc, trăiesc şi mor pe acelaşi trotuar»“. 
     „Am jucat peste tot în lume pentru comunităţile româneşti şi pentru doritorii băştinaşi, din China până în Australia, din Madagascar până în vestul sălbatic al Americii.Nu ştiu dacă am fost prins în conceptul de multiculturalitate, important este că am cunoscut oameni esenţiali cu care am legat prietenii dinamice, am văzut lumea şi, la rândul ei, ea m-a văzut pe mine.Teatrul european este multiform, într-o continuă agitaţie şi schimbare.Teatrul românesc a rămas în găleata unui expresionism desuet şi formalist, trăind nostalgia gloriei anilor `70.Acum, marile spectacole sunt accidentale şi puţine în raport cu energia, fantezia şi talentul actorilor noştri“.
   „Am avut un public deştept, subtil. S-a pierdut. De ce? Deschiderea orbească şi încrederea într-un occident necunoscut, cu bune şi rele, care conservă o formulă bizară în a vedea comedia. Am împrumutat întregul pachet de acolo şi am încercat să-l adaptăm. Iar acest hibrid a creat micul monstru de azi. Avem un public constant, deschis lucrului ieftin, care face rating. Şi ne supunem ratingului. Dinamica publicului trebuie s-o intuieşti“. 

   „M-am îmbrăcat în negru pentru că am înţeles că sunteţi morţi după mine“. Horaţiu Mălăele 

   „Când desenez, de obicei în relaţia cu subiectul propus portretului încep cu nasul, din simplul motiv că este cel mai apropiat organ. Apoi continui la întâmplare. Dacă îmi fac propriul portret încep cu părul, să fiu sigur că mai apuc ceva şi termin cu semnătura, să mă asigur că nu l-a făcut altcineva“. 
   „Dacă veţi avea timpul să priviţi o clipă în viaţa mea, fie că este vorba de scrieri, de grafică, de actorie sau regie, veţi observa cu uşurinţă că nu sunt sclavul niciunui stil, curent sau dogme cunoscute sau conjuncturale. Deşii unii grăbiţi îmi pun în cârcă un stil anume, cred totuşi că fondul impune forma. Bălăceala monostilistică de dragul analiştilor efemeri este neavenită… nu sunt idolul niciunei mode. Am totuşi o constantă curiozitate pentru filmele expresioniste sau realist fantastice. Cred că viaţa însăşi pendulează între comedie şi dramă.În România s-au născut Brâncuşi, Cioran şi Ionesco.Vizitaţi România şi veţi vedea cum fantasticul devine realitate“.

   „M-am născut în România. De ce? Am vrut să fiu aproape de mama“. Horaţiu Mălăele

   „În copilăria mea teatrală, l-am cunoscut pe Nichita Stănescu atunci când s-a mutat la un prieten comun. De-abia intrasem în cameră, când a rostit nişte vorbe care mi-au rămas în memorie de atunci: «Să bem, domnilor! Statornicia pietrei îi dă câinelui senzaţia de fugă!“. Iată o idee senzaţional de frumos îmbrăcată în vorbe. M-a emoţionat. Pe urmă, am făcut un spectacol la o aniversare a lui Nichita, cu toată gaşca lui de prieteni. Printre ei, marele grafician Sorin Dumitrescu. Sau Ioana Crăciunescu, alt poet-actor fenomenal. Mari actori, mari scriitori. Era o lume specială, era un grup boem, fabulos şi furtunos, cu ieşiri esenţiale de natură bahică urmate de veritabile explozii ale spiritului, un grup al creierelor care, prin modul lor de a trăi, se opuneau sistemului politic canceros al vremii. Am avut prilejul de a mă afla în centrul lor şi să cunosc nişte oameni despre care cei de azi nu ştiu decât din auzite. Boemia actuală este aproape inexistentă. Ea a fost îngropată în interesul zilei de mâine. Pragmatismul refuză starea de boemie. Am avut privilegiul divin să-i cunosc pe marii optzecişti, marii risipitori socratici, cei care, în timp ce beau jamaica cu halba, rezolvau cumplite probleme de matematică, umpleau cu desene pereţii şi aşterneau bijuterii pe şerveţelele tuturor meselor din localuri“.