duminică, 30 septembrie 2012

Cică suntem obsedaţi nenică



    În acest articol doresc să vă prezint un clasament cu cele mai cunoscute obsesii ale românilor :

1. Obsesia cu "casa pe pământ". Toată lumea şi-ar da 20 de ani din viaţa că să aibă casa pe pământ. Nu contează că vei sta ORE ÎN ŞIR în trafic! Nu contează nimic! Casa pe pământ să fie!
2. Obsesia televizorului. Românul e devorator de televiziune. S-au făcut nişte cercetări şi cică noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adică ne uităm cel mai mult la televizor. Şi, asta e genială, avem cele mai multe televiziuni! ! Mi se pare fascinant că românul este "europeanul" cel mai telespectator având în vedere că în România sunt, cu câteva excepţii, cele mai imbecile şi mai de prost-gust producţii!
3. Obsesia Coelho. Dacă n-ai citit Coelho... n-ai viitor, frate! "Păi, am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stanescu..." "Te p*şi pe ei! Citeşte Coelho.
4. Obsesia ţâţelor. Aproape toţi producătorii tv au următoarea obsesie : "Tâţele aduc rating! " Şi ştiţi ce e mişto! Că de câţiva ani încoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispoziţie internetul pentru x X x. Dai un click şi gata! Cine dracu' mai aşteaptă emisiunea cu "Mama Natură" că să-i "dea în cap lu' mutu". (scuze Adriane dar aşa e expresia! Dacă vrei, schimbăm: "să'i dea în cap lu' Chivu"). . .
5. Obsesia Facebook. Asta e, totuşi, un fenomen global. Păi, dacă a ajuns mama să-mi reproşeze că nu-i dau like..
6. Obsesia haiducească. După o sticlă-două de vin şi cel mai prăpădit roman devine haiduc la orice nuntă. Fură mireasă, cere răscumpărări... Şi dup-aia, haiducia maximă. "Puşca şi cureaua latăăăă...". Apoi recunoaşte că e impotent: "Ce bărbat AM FOST odatăăăă...
 7. Obsesia auto. În România există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nic parizienii, nici londonezii... Punct.
8. Obsesia cărnii din congelator. Cu toate că au trecut 20 de ani de când găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţă, românul încă îşi mai încărca până la refuz congelatorul. Să fie acolo... Cine ştie...
9. Obsesia celulară. Pentru român, telefonul mobil reprezintă un statement. Am văzut vânzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump că al meu deşi eu poate câştig de 30 de ori mai mult. Ăsta e un mare mister! Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane? Şi să dea beep cu el!
10. Obsesia "dacă ăla nu face, de ce să fac io?". Asta de obicei e completată şi cu o doză de mândrie: "Ce? Sunt mai prost?!" DA!!!!"

vineri, 28 septembrie 2012

Am învăţat să iubesc pe cine trebuia


    Una dintre cele mai bune voci feminine din show-bizz alături de Alexandra Stan este cea a  Kameliei. Ascultaţi noul ei single.O melodie care te binedispune, îţi da energie şi mai ales îţi transmite un mesaj...Audiţie plăcută vă doresc.

       

miercuri, 26 septembrie 2012

Mircea Badea şi Victor Ciutacu au sosit ....


     În articolul de azi am să scriu despre cum au poposit Mircea şi Victor la mine acasă.Nu vă gândiţi că au venit personal, dar departe nu au fost.Pentru mine înseamnă mult şi atât.
     După o zi obositoare de servici ajuns în casa scării, am verificat cutia poştală cum o fac în fiecare zi, mă uit uimit şi văd o scrisoare...am zis că a greşit postaşul cutia, dar de unde pe ea scria destinatar : Enciu Ciprian.Ajuns în casa mă uit şi la expeditor, mare mi-a fost umirea când am citit: Victor Ciutacu & Mircea Badea.Pe lângă poza cu cei doi pe spate au dat şi cu pixul (un autograf), o bucurie mai mare ca asta se putea ? Eu cred că nu...Mi-au înveselit ziua, atât cât mai e din ea.
     Cred că de aici mi se trage mie acestă bucurie. M-am alăturat campaniei lor, iar răsplata lor a fost de bun gust.O zi făină vă doresc.

       

luni, 24 septembrie 2012

Să dansăm zic...


   După ce a mers pe terenul de fotbal şi i-am explicat tainele acestui sport, nepoţica mea Delia a trecut la etapa următoare...DANS, nu ştiu cât de bine face acest lucru, dar un lucru e cert...se pricepe zic eu.Aştept părerile voastre la adresa ei.Vizionare plăcută.

              

duminică, 23 septembrie 2012

Amuzament sau prostie ?

 
   Unii dintre noi nu mai au timp să iasă la o bere sau la o plimbare prin parc, iar alţii de pe alte meleaguri îşi ocupă timpul jucandu-se cu nişte animalute numite simplu TIGRI.Oare aşa de mult să îţi placă să te joci cu ei? E peste mine să înţeleg aşa ceva.Poate că voi înţelegeţi care e şpilu`.Vizionare plăcută.

       

vineri, 21 septembrie 2012

Orăşeni sau ţărani...cum e mai bine ?



     Trăim în România circa 20 de milione de oameni…11 milioane la oraş şi 9 milioane la ţară. Unii se închină la Dumnezeu să plouă să se facă porumbul, alţii cumpără pâine făcută de turci cu făină din import.Toţi sunt rude între ei dar nu se ajută deloc!! Oare de ce? Ştiu că răspunsul e unul destul de greu de dat sau cel puţin  aşa e din punctul meu de vedere, dar am să vă las alte 3 întrebări mai simple. Zi faină vă doresc tuturor.


1. Care sunt mai necăjiţi, mai săraci şi mai bolnavi: ţărănii sau orăşenii din România?
2. Unde a fost distrusă mai mult Romania în ultimii 23 de ani : în mediul rural sau cel urban?
3. De unde credeţi că poate începe mai eficient salvarea ţării:de la sat sau de la oraş?

miercuri, 19 septembrie 2012

Minte-mă frumos

 
    "Minte-mă frumos" este o comedie romantică românească care îi are că protagonişti pe Diana Dumitrescu şi Andi Vasluianu. Din ce am văzut în trailer filmul promite multe...abia aştept lansarea de pe 19 octombrie în cinema-urile din ţara.Eu zic să staţi cu ochii pe acest film şi mai ales pe Diana Dumitrescu :)). Zi faină vă doresc.

       

luni, 17 septembrie 2012

Primul meu job ....


    Chiar dacă nu e un job pe pregătirea care o am (profesor de sport) pot spune că e un job care mă prinde.Am cunoscut oameni noi cu care am interacţionat mai mult sau mai puţin.Jobul constă în muncă de teren...aducere de clienţi noi la Metro, să faci legitimaţii noi sau să reinoiesti pe cele existente.Încă nu am început munca pe teren, în primele zile se face un training pentru a putea lămuri eventualul client.
    Pot spune că sunt foarte entuziasmat de primul meu job, ştiţi vorba aia "prima iubire nu se uită niciodată " cred că şi în cazul acesta se poate spune că nu voi uita primul meu job.Abia aştept să abordez primul meu client.Până atunci vă las cu prima mea poză care atestă că sunt salariat cu acte în regulă. Zi făină vă doresc.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Un simplu interviu....

    " Are o burtă foarte mare. Imensă. Stă tolănit pe fotoliul directorial și se bâțâie ușor. Mă observă. Eu termin ce am de spus, iar apoi aștept să spună și el ceva. Își duce încet mâna la ceafă. Se scarpină puțin, apoi o lasă să-i atârne pe lângă corp. Nu-nțeleg, frate. Criza asta a lovit nasol toată planeta. Dar la așa ceva chiar nu m-așteptam. Păi matale ești figură publică. Cum adică? Să vii matale să te-angajez eu? Adică pe ce post? Matale ai pregătire intelectuală, n-ai ce căuta aici. Îi explic că știu să fac multe lucruri. Îl fac să înțeleagă că sunt un om care se descurcă în orice situație. Îi povestesc pe scurt că am trecut prin tot felul de perioade, mai bune și mai rele. Că uneori am avut bani mulți, iar alteori am rămas lefter, și că tot am ieșit cumva la liman. Mă ascultă. Mă privește atent. Afișează un zâmbet cam neclar. La un moment dat mă întrerupe. Scuze, chiar am uitat complet, trebuia să dau un telefon important. Vă rog, așteptați-mă puțin în anticameră. Mă ridic de pe scaun și ies din birou. Secretara nu e nicăieri. Rămân în picioare și aștept. N-am închis ușa biroului, am lăsat-o puțin întredeschisă. Trece un minut, iar eu nu mai am curajul să o închid pe dinafară, am impresia că ar fi o impolitețe să mă mai manifest în vreun fel. E liniște perfectă, așa că îi pot auzi vocea, dincolo de ușă. Vorbește la telefon.
      Nu, frate, nu. Scutește-mă cu prostiile astea cu sănătatea și mișcarea și alte frecții. Eu te plătesc ca pe un rege, ca să-mi faci ce-ți cer eu, nu ce-mi propui tu. Hai mă, omule, doar ne cunoaștem de ani de zile, acuma ți s-a sculat ție să-mi dai lecții? N-ai altă treabă, așa e? Ai luat cărțulia aia de-ai răsfoit-o prin facultate și-mi citești din ea. Bă, fă-te profesor ca să-i plictisești pe studenți. Pe mine nu trebuie decât să mă programezi la operație. Îmi zici când să vin, și-atuncea eu las tot și mă prezint la tăiere. Bă, tu ești prost? Am croitor care-mi face haine de mă bălăcesc prin ele. Nu, mai bine facem altfel, că n-o scot la capăt cu tine. Zi-mi cât mă costă distracția și terminăm balamucul. Zece mii de euro? E-n regulă. M-am prins, suma asta ai scos-o tu din burtă acuma. Vezi? Vezi că și tu ai burta mare? Ha-ha. Scoți numa prostii din ea. Bine, omule, îți dau cât vrei tu, numai programează-mă pentru mâine. Da, așa facem. Mă operezi mâine și io-ți dau zece mii de euro. În mână. Fară factură, fără rahaturi de-astea. Ți-i aduc eu, îi prind cu elasticul de la chiloți și ți-i aduc. E bine? Așa. Așa te vreau, nenicule. Hai. La ce oră? Bun. Gata. Îmi strâng jucăriile și mâine dimineață mă prezint la ușa clinicii tale. Te-am pupat. Mm? Cum adică să nu mănânc nimic astă-seară? Ai înnebunit? Hai, nu mai veni cu pretenții de om nebun, că te-njur de mamă. Te-am pupat.
      Aud cum pune telefonul pe birou. Nu știu ce să fac. Am rămas în picioare, în spatele ușii, rezemat de un perete. Secretara n-a apărut, probabil că o fi ieșit să fumeze un pachet de țigări. E liniște. Brusc, îi aud vocea. Domnu Piersic. Mai sunteți acolo, domle? Realizez penibilul situației și mă recompun rapid. Deschid ușa și bag capul în birou. Aha, credeam că ați plecat. Domle, îmi cer scuze, eu chiar trebuie să mă urnesc acuma, am multă treabă. Mi-a făcut plăcere că am discutat, chiar o să mă gândesc dacă pot să vă ofer ceva. Mai vorbim peste o lună, bine? Dau să plec, apoi simt un fel de compasiune pentru omul ăsta gras. Simt nevoia să-l îmbărbătez. Mă întorc și-i spun că, fără să vreau, am surprins ceva din conversația lui telefonică. Îi spun că am un prieten care a fost în aceeași situație, că și-a micșorat stomacul prin operație, iar acum se simte foarte bine și a început să facă jogging. Mă privește uluit. În timp ce vorbesc, încep să-mi dau seama că am făcut o gafă nepermisă. Mă gândesc cum s-o dreg, mă gândesc că uneori chiar vorbesc prea mult și că ar trebui să învăț să-mi mai țin gura. Fără avertisment, începe să râdă. Să ce? Să-mi micșorez stomacul? Hai domle că ești copil. Păi eu vreau să-l dublez, nene. Asta m-am chinuit să-i explic lu idiotu ăsta de doctor. Viața-i scurtă, nenică. Iar mie-mi place să mănânc mult. Aia e. Hai că m-ai făcut să râd, domle. Îmi arată ușa. Sănătate. Doamne-ajută.
       Ies pe holul clădirii, cobor cu liftul. Ajung în stradă. Stau puțin locului. Îmi pipăi abdomenul. Aș putea să mai dau jos vreo trei-patru kilograme. N-ar strica. Nu-mi trebuie decât puțină voință. Sau poate nici măcar nu-i nevoie de efort fizic. Dacă nu găsesc un loc de muncă, într-o lună de zile ajung la greutatea ideală. "

  P.s : Superb sau ce ? :)) 

joi, 13 septembrie 2012

E chiar iubibilă (Roxănica mea)


    Azi facem nu mai mult nici mai puţin decât 4 ani şi 11 luni de când ne-am văzut şi ne-am plăcut, de aceea am un mesaj pentru ea...Profit de ocazie şi postez o melodie al interpretului meu preferat.Zi făină vă doresc.

     

              


miercuri, 12 septembrie 2012

Întrebări întrebătoare...



   În articolul de azi am să vă adresez câteva întrebări mai simple sau mai complexe depinde din ce unghi priviţi.Aş fi bucuros dacă aţi putea răspunde la cât mai multe întrebări, nu e obligatoriu să răspundeţi la toate.O zi făină vă doresc.

          1.Ce fel de oameni eram în "Epoca de Aur" şi cum suntem acum ? 
          2.Ce ne unea atunci şi ce ne dezbină acum în 2012?
          3.A dispărut patriotismul sau nu l-am avut niciodată?
          4.Suntem azi mai hoţi şi mai proşti ca în comunism?
          5.Cum am ajuns sărăcii şi slugile Europei?

marți, 11 septembrie 2012

11 septembrie 2001


    Azi dimineaţă am schimbat data calendarului meu şi am văzut 11 septembrie !! Gândul a zburat la ziua când America a fost zguduită de un atac terorist.Au trecut cam 11 ani de atunci iar americanii îşi aduc aminte de ziua acesta că şi cum ar fi fost ieri.Printre cei care au murit atunci sau numărat şi 3 români de ai noştri.Dar povestea evenimentelor din 11 septembrie 2001 poate fi văzută cel mai bine prin ochii celui care era la acea vreme primul om în stat George W Bush. Vizionare plăcută vă doresc.

        

luni, 10 septembrie 2012

Să ne relaxăm zic...


   În articolul de azi vă recomand să vă relaxaţi, cum puteţi face asta ? Foarte simplu, apsând play, ciulind urechile şi căscând ochii la ce e mai jos.La mine a funcţionat, sper că şi la voi. Zi frumoasă vă doresc.

         

duminică, 9 septembrie 2012

De ce ai vrea să faci aşa ceva ?


    Fiind duminică şi automat o zi cam plictisitoare am zis să arunc o privire pe youtube şi am găsit un filmuleţ căruia nu îi înţeleg rostul, de ce ai participa la aşa ceva? Poate ştiţi voi mai multe şi mă puteţi lămuri şi pe mine.O zi cât mai plăcută vă doresc.

                   

vineri, 7 septembrie 2012

E ca mine sau nu e deloc


   O melodie nou-nouţă a lui JerryCo în colaborare cu Tatae şi Mario. Trebuie să fii cum vrei tu nu ca vecinică de peste gard, mai multe detalii dacă veţi da play.Zi făină vă doresc.

         

joi, 6 septembrie 2012

E toamnă iar...

   Chiar dacă e toamnă doar în calendar şi vara se dă greu dusă, am să încerc eu să aduc toamna prin forţele mele proprii şi personale printr-o melodie dragă sufletului meu.Nu ştiu dacă am reuşit sau nu, să-mi spuneţi voi.O toamnă bogată şi minunată alături de cei dragi vouă.

         

miercuri, 5 septembrie 2012

O simplă poveste....




        În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.'' trebuie să-ţi vorbesc'' Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei .... acea tristeţe care imi blocha gura ...mi-am facut curaj şi i-am spus: '' Vreau sa divorţam'' .Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:'' De ce?''. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea.Eu ştiam ca ea vroia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ....a pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana! Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea, am fost aşa de trist ... m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care spune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi '' Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!''. Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile. dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu.Era furioasa şi dezamăgita, ideea de divorţ a inceput să devină realitate.Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor...scria.Nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare, am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In miez de noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou.M-am întors şi am continuat să dorm.
       Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a " accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina si nici magazinul.Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat, raţionamentul său a fost simplu:'' Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu trebuie sa-l ingrijoram cu problemele noastre.'' Am fost de acord, cu toate acestea ea a făcut o doua cerere. '' Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. În această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire''.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.'' Indiferent de ce trucuri a inventat soţia ta spune-i ca esti al meu'' .
        De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca atunci când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea.Am mers zece metri cu soţia mea în braţe. Ea a închis ochii şi a spus încet:'' Nu-i spune nimic de divorţ te rog!!''. Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.A doua zi, am fost mai relaxant, ea se sprijinea pe pieptul meu. Am simtit parfumul ei pe bluza mea.Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată, fire de păr albe. M-am intrebat: "ce am făcut de a ajuns  astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi, aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa ei si tinereţea ei, un copil.... ce urma sa ne apropie mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!. Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede.
         Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul şi a zis:'' hinele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că a pierdut in greutate,de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie, prea multă durere şi suferinţă.Fară să imi dau seama am atins părul ei,fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortul,am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitatea cu tine”. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina.Sotia mea a ramas acasa.M-am dus la muncă,dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit sus pe scări ... ea a deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu ... doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat,dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata.
        Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? ''...Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ..era pe jos.. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana.Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca,ea ştia că era pe moarte. Iar ca fiul nostru să nu sufere traume,i-a rămas imprimat în memorie ca are un tata minunat si o mama iubitoare.

        P.s : Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa ... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem.

marți, 4 septembrie 2012

Poetul Gării de Nord


   Cred că aţi sesizat un lucru...îmi plac mult filmele româneşti, antice şi de demult.Azi am să vă prezint o scenă din filmul FILANTROPICA (2002) în rolul principal avându-l pe Mircea Diaconu.Cei care nu aţi avut timp sau plecerea să îl vedeţi, ar fi o idee minunată de a petrece timpul liber.O zi făină vă doresc.

         

luni, 3 septembrie 2012

Să ascultăm puţină muzică zic...


    Azi am decis să postez o melodie pe care am cântat`o de multe ori cu prietenii mei de la biserică.Nu ştiu dacă o să vă placă sau nu, dar un lucru e cert...este superbă.O zi minunată vă doresc.

             

duminică, 2 septembrie 2012

Ziua fără cuvinte (3)



sâmbătă, 1 septembrie 2012

Aseară la concert...(IRIS)


   Am ajuns aseară la concert cu vreo 15 minute înainte şi nu mi-a părut rău deloc.Am prins un loc foarte bun în faţă şi m-am delectat cu bună dispoziţie, prin dansul unor fetiţe superbe şi prin demonstraţia unor tehnici de judo de către nişte copii.
  








      
   În deschiderea concertului sau acordat premii simbolice atât lui Alin Moldoveanu (ieşean de-al meu) pentru obţinerea medaliei de aur la puşcă aer comprimat 10 m (J.O Londra 2012), formaţiei Rava din Iasi cât şi formaţiei IRIS pentru activitatea sa.Cristi Minculescu a fost în formă maximă.O zi făină vă doresc.


Formatia Rava
Alin Moldoveanu









 











P.s : click pentru a mări poza !!